Frig. Noapte. Focul stă să-și dea duhul.
Prin oraș oamenii mor
înainte de vreme
împodobiți cu flori de gheață.
Nimeni nu caută pe nimeni.
Telefoanele singurătății noastre
unii cu alții
mila creștinească de-aproapele….
Mâna îngheață pe creion.
Dar istoria se scrie
cu stilul și arma
se-nseamnă în carne vie!.
Un poet mort prea tânăr
scria „Arta insomniei”…
Scriu
arta urletului de unul singur.
Florența Albu – Anno Domini (Cartea Românească – 1991)
Sensul versurilor
Poezia descrie un peisaj sumbru, dominat de frig și moarte, unde oamenii sunt izolați și singuri. În acest context, actul de a scrie devine o formă de exprimare a durerii și a condiției umane.