Fețe desperecheate de inimi
își proclamă victoria ultimă.
Sunt atâtea unghiuri din care poți privi viața!
Există atâta nefire în
jubilarea torentelor și-a rupturii de matcă,
încât mersul lin al pârâului
devine glasul izbânzii.
Fericiți cei împerecheați,
cei găsiți cu inima lor,
cu matca lor,
cu dragostea lor,
cu firea de-a fi!
Să le lăsăm bucuria
și mersul lin al pârâului.
Sensul versurilor
Piesa celebrează armonia și bucuria găsite în simplitatea naturii și în conexiunile autentice. Imaginea pârâului liniștit devine un simbol al izbânzii și al fericirii celor care se regăsesc pe sine.