E liniște. E cald.
Astăzi orașul huzurește.
Mai are încă ce mânca.
E liniște, e cald în casă.
Deșteptătoarele n-au mai sunat
în zori prin hrube înghețate.
Un vis burghez visează fiecare.
O zi – pomană de an nou.
Numai poetul – cobe
cântă în bradu-mpodobit
poemul rău prevestitor.
Și mâine
iar mizerie, iar frig,
discursuri, lașități istorice
– noi îmbuibații de istorie.
Și mâine – același viitor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de liniște temporară, o iluzie de bine într-o societate care se confruntă cu probleme profunde. Poetul avertizează asupra iminenței revenirii la mizerie și frig, subliniind lașitatea discursurilor și un viitor neschimbat.
