Cămașa albă, râsul tău și greierii,
și rapița – un câmp întreg de rapiță –
amurgul stins în apa strânsă-n urme
și în chemările pe care oamenii
le-au risipit pe drumuri, depărtându-se.
Tu stai în mijlocul amurgului care se stinge
cu greierii și rapița,
tu râzi și ochii tăi văd doar acum –
o, ia-mi din ochi țandăra stelei răsărind,
să nu mai văd și ieri, și dincolo!.
Sensul versurilor
Piesa evocă un moment trecut, plin de frumusețe naturală și conexiune emoțională. Naratorul își amintește cu nostalgie de un moment specific, dar exprimă și dorința de a uita trecutul, sugerând un regret sau o durere ascunsă.