Și era, Billy,
cea mai frumoasă ninsoare,
cea mai adevărată ninsoare.
Treceam pe vârfuri prin aer
și-n cer stăteau călușeii,
albaștri, albi, verzi – călușeii
iar peste nemaipomenita lor visare
ningea frumos,
ningea oprit,
ningea adânc…
Și mă rugam de tine
să minți odată, să-i pornești,
să-i faci să se rotească-n cerul lumii –
dar tu ai fi putut să-i mai dezgheți
mințind frumos,
mințind convins,
mințind imens!.
Doar tu i-ai fi putut însufleți.
Eu și vedeam!
Eu chiar aplaudam!
Ningea și se roteau și ne roteam.
Orașul se copilărise,
era un carusel de-adevăratelea,
cu verzi, și albi, și-albaștri – călușeii!
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și visare, amintind de magia copilăriei. Imaginea unui carusel cu călușei colorați, învăluit într-o ninsoare nesfârșită, simbolizează dorința de a reînnoda legătura cu inocența și bucuria pură.