Din pajiștea unei dumbrăvi
Un uliu suie către slăvi,
Tot mai departe și mai sus,
Pe după geana zării dus.
Natura mumă aripi vii
I-a dat să zboare în tării,
Eu, crai al lumii, m-am născut
Și nu mă pot urni din lut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a depăși limitele umane, contrastând libertatea uliului cu incapacitatea omului de a se desprinde de realitatea terestră. Natura oferă aripi, dar omul rămâne legat de lut.