René Char – (152)
Tăcerea dimineții. Perceperea culorilor. Norocul uliului.
Versuri corectate și adnotate
Tăcerea dimineții. Perceperea culorilor. Norocul uliului.
Castelul e-acelașiîn aer și-n apă.Trecutul pe poartăcopoii și-i scapă.Crini umblă pe-un drumde căutări jucăușeparcă-și duc în potireviitoarea cenușă.Scăpat dintr-o stemătăiată în poartă,un uliu tâlcuieșterotire de soartă.Stuparul ceresc pesteciuturi se-ndoaie,în mierea fântânilorbarba și-o-nmoaie.Zăbovește prin rostulgrădinilor pajul.Un zbor de lăstuniscălește peisajul.
Din pajiștea unei dumbrăviUn uliu suie către slăvi,Tot mai departe și mai sus,Pe după geana zării dus.Natura mumă aripi viiI-a dat să zboare în tării,Eu, crai al lumii, m-am născutȘi nu mă pot urni din lut.
Stau, cu ochii închişi, în vârful copacului;Indiferent. Între capul meu arcuit şi ghearele încovoiateNu se află nicio iluzie amăgitoare;În somn mă antrenez pentru a ucide perfect – pentru hrană.Privilegiul copacilor înalţi!Flotabilitatea oferită de aer şi razele soareluiSunt atuurile mele;Pământul se întoarce cu faţa în sus pentru a fi inspectat de mine.Ghearele-mi sunt încleştate pe coaja … Citește mai mult
Rotind ușor, pe cer senin,Privind spre somnoroasa luncă,Un uliu se-nvârtește lin. –În izbă mama-și plânge pruncul :”Crești puiul meu, la piept să sugi,Prin lume crucea rob să-ți duci”.Și veacuri trec.. Război cumplit,Se-aprind răscoale, foc e-n sate,Iar tu rămâi meleag iubit,Cu chipul plâns, ca-n vremuri uitate. –Ce-i mamă? Mult vei mai boci?Și uliul cât se va … Citește mai mult