Mai bine zborul unei păsări ce trece şi nu lasă urmă,
Decât ca trecerea unei sălbăticiuni, ce stă-nsemnată pe pământ.
Pasărea trece şi este uitată, şi aşa chiar trebuie să fie.
Sălbăticiunea, unde nu mai e, şi de aceea nici nu serveşte la nimic,
Arată că a fost, şi-aceasta nu serveşte la nimic.
Amintirea e o trădare a Naturii,
Pentru că natura de ieri nu e Natură.
Ceea ce-a fost nu e nimic, iar amintirea nu-i vedere.
Treci, pasăre, treci, şi învaţă-mă să trec.
Fernando Pessoa/Alberto Caeiro
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea efemerității și a importanței de a trăi în prezent. Amintirea este văzută ca o trădare a naturii, deoarece natura este în continuă schimbare. Poezia îndeamnă la acceptarea trecerii și la învățarea din zborul păsării, simbol al libertății și al uitării de sine.
