Fernando Pessoa – XLVIII

Mai bine zborul unei păsări ce trece şi nu lasă urmă,Decât ca trecerea unei sălbăticiuni, ce stă-nsemnată pe pământ.Pasărea trece şi este uitată, şi aşa chiar trebuie să fie.Sălbăticiunea, unde nu mai e, şi de aceea nici nu serveşte la nimic,Arată că a fost, şi-aceasta nu serveşte la nimic.Amintirea e o trădare a Naturii,Pentru că … Citește mai mult

Fernando Pessoa – XXVIII

(text aparținând heteronimului Alberto Caeiro).Am citit astăzi aproape două paginiDin cartea unui poet mistic,Și am râs asemenea cuiva care a plâns multă vreme.Poeții mistici sunt filozofi bolnavi,Iar filozofii sunt niște oameni nebuni.Întrucât poeții mistici afirmă că florile simtȘi spun că pietrele au un sufletSau că râurile intră în extaz sub clarul de lună.Numai că florile, … Citește mai mult