Mitul-nimicul care totul este.
Același soare-arzând al zării cort
E-un mit tăcut, o-nvăpăiată veste-
Al Domnului trup mort,
Viu, gol, pe creste.
Acesta, care-aici a debarcat,
Fu doar o neființă existentă.
Fără a fi, ne-a-ndestulat.
Absența și-o făcu prezentă,
Și ne-a creat.
Astfel legenda-n depanare
Pătrunde în realitate,
Și fecundând-o curge-n zare.
Viața, mai jos, pe jumătate
Nimica, moare.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura mitului și a existenței, sugerând că miturile ne creează realitatea. Absența divinității devine o prezență creatoare, iar viața este văzută ca o jumătate a nimicului, supusă morții.