Cântecul
ce n-o să-l spun niciodată
adormi pe buzele mele.
Cântecul
ce n-o să-l spun niciodată.
Pe caprifoi
era un licurici
și luna înțepa
apa ca o rază.
Atunci eu visai
cântecul
ce n-o să-l spun niciodată.
Cântecul plin de buze
și de izvoare îndepărtate.
Cântec plin de ore
pierdute în umbră.
Cântec al stelei vii
peste-o veșnică zi.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema unui cântec interior, profund și personal, care rămâne nespus. Versurile evocă imagini ale naturii și ale visării, sugerând o stare de melancolie și contemplare asupra frumuseții efemere și a emoțiilor ascunse.