Federico Garcia Lorca – Verlaine

Cânteculce n-o să-l spun niciodatăadormi pe buzele mele.Cânteculce n-o să-l spun niciodată.Pe caprifoiera un licuriciși luna înțepaapa ca o rază.Atunci eu visaicânteculce n-o să-l spun niciodată.Cântecul plin de buzeși de izvoare îndepărtate.Cântec plin de orepierdute în umbră.Cântec al stelei viipeste-o veșnică zi.