Federico Garcia Lorca – Tăcerea

Ascultă, fiul meu, tăcerea.
E o tăcere unduită,
o tăcere
unde alunecă văi și ecouri
și care-nclină frunțile
către țărână.

Sensul versurilor

Piesa explorează profunzimea și semnificația tăcerii, personificând-o ca pe o entitate vie, plină de ecouri și influență asupra naturii. Invită la contemplare și ascultare interioară.

Lasă un comentariu