(Omagiu lui Lope de Vega).
Pe malurile râului
șade noaptea umezită
și în sânii Lolitei
crengile mor de iubire.
Crengile mor de iubire.
Noaptea cântă goală
pe punțile lui martie.
Lolita trupul își spală
cu apă sălcie și chiparoase.
Crengile mor de iubire.
Noaptea de-anason și-argint
strălucește pe case.
Argint de pârâuri și-oglinzi.
Anason al albelor tale coapse.
Crengile mor de iubire.
Sensul versurilor
Piesa evocă o atmosferă nocturnă și melancolică, explorând tema iubirii efemere și a frumuseții trecătoare. Imaginea crengilor care mor de iubire sugerează o pierdere inevitabilă, în timp ce elementele naturii și senzualitatea sunt juxtapuse.