Federico Garcia Lorca – Prima Lacună

În adâncul apei
vorbele rămân.
Pe deasupra apei
o lună rotundă
se scaldă, —-nciudând-o
pe cealaltă
ce-i atât de înaltă!
Un copil
pe mal
vede lunile și spune:
– Noapte, sună-ți talgerele

Sensul versurilor

Piesa surprinde o scenă nocturnă contemplativă, unde un copil observă reflectarea lunii în apă, declanșând o reverie despre dualitate și frumusețea simplă a naturii. Imaginea lunii și a apei devin un simbol al introspecției și al perspectivei inocente.

Lasă un comentariu