Aleile de plopi se duc,
rămâne imaginea lor.
Aleile de plopi se duc,
dar ne rămâne vântul.
Vântul stă-mbălsămat
de-a lungul sub cer.
Dar a lăsat plutind
ecoul său peste râuri.
Lumea licuricilor
mi-a invadat amintirile.
Și o minusculă inimă
mi-a înmugurit în degete.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și trecere, folosind imagini din natură pentru a ilustra amintiri care persistă chiar și după ce realitatea s-a schimbat. Este o reflecție asupra modului în care trecutul ne influențează prezentul.