Federico Garcia Lorca – Panorama

Întreaga pădure întunecoasă
e un păianjen imens
ce-i țese o plasă sonoră
speranței.
Albei fecioare sărmane
care crește cu priviri și suspine.

Sensul versurilor

Piesa descrie o imagine poetică a unei păduri întunecate, văzută ca o capcană, dar unde încă există speranță. O fecioară singură crește în acest mediu, hrănindu-se cu vise și suspine.

Lasă un comentariu