Creangă verde lipsită
de ritm și de pasăre.
Ecou de suspin
fără chin, nici buze.
Om și Pădure.
Plâng
în fața mării amare.
Am în ochi
două mări cântătoare.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere și melancolie prin imagini ale naturii. Vorbitorul se confruntă cu o realitate dezamăgitoare, reflectată în metaforele crengii lipsite de viață și a mării amare.