Când răsare luna
se pierd clopotele
și se ivesc cărările
de nestrăbătut.
Când răsare luna
marea-acoperă pământul
și inima se simte
insulă în infinit.
Nu mănâncă portocale
sub luna plină, nimeni.
Trebuie să mănânci
fruct verde și-nghețat.
Când răsare luna
cu o sută de fețe egale,
moneda de-argint
plânge în buzunar.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și introspecție sub influența lunii. Imaginile poetice sugerează o deconectare de la realitate și o căutare a sensului în infinit.