Copilul își caută glasul.
(Era la regele greierilor)
Într-un strop de apă
își căuta copilul glasul.
Nu-l vreau ca să pot vorbi;
am să-mi fac din el un inel
pe care tăcerea-mi să-l poarte
în degetul ei subțirel.
Într-un strop de apă
copilul glasu-și căuta.
(Glasu-i prizonier,
prindea chip de greier,
în depărtare.)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema pierderii vocii sau a unei părți esențiale a sinelui, transformând-o într-un simbol al tăcerii. Imaginea copilului care își caută glasul și transformarea acestuia într-un inel purtat de tăcere sugerează o acceptare melancolică a pierderii și o redefinire a identității.