M-am oprit
sub clar de ceas.
Era un iaz
de liniște,
de albă liniște,
nemaivăzut inel
în care stelele
se loveau de douăsprezece
negre numere plutitoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o oprire contemplativă sub un ceas, într-o atmosferă liniștită. Imaginea ceasului și a stelelor sugerează o meditație asupra timpului și a efemerității.