Liniștea rotundă a nopții
peste pentagrama
infinitului.
Eu mă năpustesc în stradă gol,
copt de versuri
pierdute.
Bezna, ciuruită
de cântecul greierului,
are flăcăruia
sunetului
moartă.
Această lumină de cântec
care descoperă
sufletul.
Scheletele-a o mie de fluturi
dorm în mine.
E-o tinerețe de adieri nebune
pe râu.
Sensul versurilor
Piesa explorează liniștea nopții și sentimentul de pierdere și reflecție. Vorbitorul se simte copleșit de versuri pierdute și caută o lumină interioară, simbolizată de cântec, care să-i dezvăluie sufletul.