Verde freamăt nepipăit.
Smochinu-mi întinde brațele sale.
Ca o panteră umbra lui
lirica-mi umbră pândește.
Luna numără câinii.
Se-ncurcă și-ncepe din nou.
Astăzi, mâine, negru și verde
înconjurându-mi cercul de lauri.
Cine ca mine te-ar mai iubi
inima de-mi vei schimba?
Și smochinul mă strigă și-naintează
teribil și multiplicat.
Sensul versurilor
Piesa explorează o conexiune profundă cu natura, o iubire transformatoare și un sentiment mistic. Imaginea smochinului personificat sugerează o forță puternică și omniprezentă care influențează starea emoțională a naratorului.