Eusebiu Camilar – Nocturnă
Liniște, liniște..Trec cerbii prin ariniște..Ce zână le așterne oaremiraj de lună pe cărare?..Auzi-i cum pășesc pe prundspre râul cu argint în fund..Frumoasa mea cu gene lungipășește lin, să nu-i alungi..E-atâta feerie-n văiși-atâta dor în ochii tăi:.Și mi te duci așa curândnorocule duios și blând…. Poveste din ariniște,azi zbucium vreau, nu liniște..