Podul cel mare nu ducea spre tine.
Te-aș fi găsit chiar navigând prin cloacă
la o poruncă a ta. Cu toate-acestea
forțele, acum, cu soarele-n cristalul
verandelor, slăbeau încet-încet.
Omul care, pe Crescent, predica
mă întrebă: „Știi unde-i Dumnezeu?”. Știam
și i-o spusei. Capul și-l clătină. Și dispăru
în vârtejul care luă oameni și case
și le-nălță deasupra, sus, pe smoală.
Sensul versurilor
Piesa explorează o căutare spirituală într-un context de dezorientare și forțe slăbite. Naratorul întâlnește un predicator și pretinde că știe unde este Dumnezeu, dar răspunsul său este întâmpinat cu neîncredere, iar predicatorul dispare într-un vârtej, sugerând o lume instabilă și în continuă schimbare.