Acolo sus va trebui să stea
Hristos judecătorul
cuvântul să și-l spună.
Între pietrișu-a șapte albii, împreună
s-ar umili și corbi și pitulici,
urzicile, florile-soarelui.
Dar tu erai n-acel amurg în vârf:
neagră, cu-aripile-mbâcsite, ciunte
de gerul din Antiliban; și încă
fulgerul tău schimba în vâsc diadema
neagră a mărăcinilor, Coloana
doar ție Legea ți-o silabisea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune mistică în care Hristos judecă de sus, în timp ce natura și legea se împletesc într-un peisaj simbolic. Coloana devine un simbol al legii revelate doar anumitor entități.