Viața mea, eu nu-ți cer linii clare
ici chipuri plauzibile ori posesii.
Același gust, în goana ta nebună,
au miere și pelin.
Inima ce de zvâcnete nu știe
arareori în zguduiri tresare.
Așa răsună poate din senin
un foc de pușcă tras dinspre câmpie.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra acceptării vieții cu bune și rele, cu gusturi dulci și amare. Vorbește despre o inimă care nu tresare des, dar care poate fi surprinsă de un eveniment neașteptat, sugerând o acceptare stoică a destinului.