La primii zori, pe când
subit vine un zgomot
de drum de fier și-mi spune
de oameni prinși în fugă
‘n tunelul spart în stâncă
iluminat bucăți
de ceruri și de ape;
la prima beznă, când
dăltița, care roade
masa de scris, și-asmute
fervoarea și când pasul
paznicului se-apropie;
în zori și-n beznă, omenești popasuri
de vrei să le-ntrețeși cu firul tău.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a contrastelor dintre lumină și întuneric, zorii și bezna, viața și moartea, folosind imagini puternice din natură și viața urbană. Vorbește despre momentele de respiro uman în mijlocul agitației și despre dorința de a conecta aceste momente cu propria existență.
