Ultimul greier scârțâie
pe scoarța galbenă a eucaliptului
copiii culeg coconari
indispensabili la gelatină
un ogar urlă de după zăbrelele
unei vile acum nelocuite
vilele au fost construite de părinți
dar copiii n-au avut chef de ele
ar fi aici spațiu pentru o sută de mii de sinistrați
de-aici nu se vede nici măcar țărmul
dacă așa se poate numi acel optzeci la sută
cedat pentru cei care fac baie
și ar fi prea mult să pretinzi
o pace pentru pescăruși
marea este dealtfel infestată
în timp ce gunoaiele laolaltă
formează mici dealuri plastice și ondulate
distruse gardurile vii au fost dați afară
delicioșii fii ai ruginei
pitulicile sau sfredelușii cum adesea
îi citează poeții. Și mai e și câte un boboc
de magnolie eticheta unui pediatru
dar aici copiii zboară pe biciclete
și n-au nevoie de îngrijirea lui
Cine vrea să inhaleze valurile de duhoare
ale muzei timpului nostru precaritatea
poate trece pe aici fără de grabă
lovitura dură e cea care înspăimântă
și nu evanescența suflarea dulce a nimicului
Hic manebimus de vă place nu chiar
optim dar cel mai bine va fi foarte asemănător
cu moartea (și asta place numai celor tineri)
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj marin degradat, unde natura este sufocată de gunoaie și construcții abandonate. Contrastul dintre frumusețea potențială a locului și realitatea dezolantă creează un sentiment de melancolie și deziluzie față de prezent.