E plină de pași de cârtiță
livada de lămâi,
când coasa strălucește
sub mătăniile picăturilor.
Pe gutui un punct arde
boul-domnului,
se aude ridicându-se în două picioare
un ponei – și visul învinge.
Uimit și ușor eram încrustat
în tine, forma ta
îmi era respirația, chipul
ți se topea în al meu și gândul.
Ascuns al lui Dumnezeu
cobora pe cele câteva ființe,
printre sunete cerești și tobe
de copii și globuri de fulgere,
peste mine, peste tine, peste lămâi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă încărcată de simbolism, unde elemente naturale și spirituale se împletesc. Este o meditație asupra conexiunii dintre om, natură și divinitate, într-o atmosferă mistică și onirică.