Dă vârfuri înnoite păpurișul
în limpezimi neîmpăienjenite:
zbârlite crengi, setoasă, prin piezișul
zăplaz grădina în zăduf trimite.
O oră de-așteptare suie, goală,
spre cer din marea ce încărunțește.
Pe ape un copac de nori se scoală,
ca de cenușă și se prăbușește.
Absentă, cum lipsești în plaje dese
ce te presimt și-n lipsă-ți se consumă:
departe ești dar orice lucru iese
din matca lui, se surpă, piere-n brumă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de absență și dor, folosind imagini din natură. Persoana absentă este resimțită puternic, iar totul în jur pare să se destrame în lipsa ei.