Un dulce iad înghesuia-n rafale
în curba răsunând de megafoane
multicolore. Se goleau
val după val autocare-n seară.
Zăduful fumega evapora
în golful forfotind; iar jos un arc
strălucitor înfățișa curentul,
la trecătoare gata sta mulțimea.
Un negru moțăia sub un mănunchi
raze care bezna o tăiau;
pe-un podium moi, hilare așteptau
femei pluta la mal. Zisei atunci:
Buffalo! – și cuvântul acționa.
Cădeam
în limbul unde glasul sângelui
te asurzește, și-ncendiază văzul
țâșnirile ca fulgere de-oglinzi.
Plesnetul sec îl auzii, văzui
în jur curbe spinări dungate mulinând pe pistă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă urbană vibrantă și copleșitoare, plină de imagini puternice și contraste. Naratorul are o revelație sau o transformare profundă în mijlocul acestui peisaj, sugerând o trezire interioară declanșată de experiența senzorială intensă.