GALOP TÂRZIU.
Un cozoroc opac, de umbră,
îmi atârna pe frunte: -Hai (mi-am zis),
ești un jocheu în văzduhul vieții tale târzii.
Mai poți fi folositor, chiar dacă nu ții,
măcar infirmierei cu dinți de oțel sclipitori.
Și-am apucat să galopez
prin buruieni, prin păduri, printre iezi veseli
cu botul umed de-atâta igrasie tandră,
printre statui fierbinți de-atâta soare,
când auzii un glas scâncind:
„mă doare, mă doare totul”-
și totul mă durea, și am intrat
în grota fără de sfârșit.
Și numai botul unei căprițe
îmi mai era un semn – foarte departe.
Și asta e totul.
-Eugen Jebeleanu -ARMA SECRETĂ-1980
Sensul versurilor
Poezia descrie un sentiment de sfârșit și inutilitate. Protagonistul, comparat cu un jocheu la finalul vieții, se confruntă cu durerea și intrarea într-un loc întunecat, singurul reper fiind o amintire îndepărtată.