Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.
Ai auzit cum urlă, toamna, toţi copacii?.
Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?.
Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-l sfarme, să-l darme..
Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi..
Sensul versurilor
Piesa descrie copacii toamna ca pe niște îngeri răzvrătiți, care urlă de durere din cauza pierderii frunzelor. Este o metaforă a suferinței și a revoltei împotriva unei puteri superioare.