Eugen Ionescu – Copacii
Copacii, toamna, de durere urlă!Înfiorător de mari, de goi, de negri,Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.Ai auzit cum urlă, toamna, toţi copacii?.Care bun arhanghel,asurzitor şi invizibil,de Dumnezeu trimis,le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?.Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,să-l sfarme, să-l darme..Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi..