Versuri corectate și adnotate
În țara ceea nu deosebești piatrade pasăre sau duh:sunt de vată și carton.Cine vrea își scoate sufletul,îl pune alăturiși-l privește ca pe o ființă străină:am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni.Oameni-păpuși cântă rugăciune mută:Dumnezeul lor are barbă albă.Oameni-păpuși și duhuri de vată!Zâmbete de pastă!Pomi de cauciuc!Ochi candizi și ficși!Culorile sunt palide, nu țipă.Spațiul … Citește mai mult
Vai, tot suntpe pământ.Cerul e-o plasă:să trec nu mă lasă.Stau şi mă-ncovoideparte de voi.Stau şi plângîn două mă frâng.Stau şi gem,vă chem, vă chem.O, glasul meu prea micla voi cum să-l ridic?
A murit de congestie pulmonară,Păpușa madonă de ceară.Păpușile la căpătâi s-au strânsCu ochii ficși, sclipind a plâns.Biserica de mucava pentru piticiPlânge cu dangăte slabe și mici.Sicriul de carton e pregătitPe drumul de hârtie convoiul a pornit,Cai de lemn și dric de ciocolată,Popa cu barbă de vată.Un arlechin cu haine bizareȘi sora madonei mai mare.Unui pierrot … Citește mai mult
Văpaia din ochi s-a smuls,din ochi s-a smuls.S-o caut: unde?În ape, în humă, în stele,în lumea noastră nu-i.Şi nici lângă cruceşi trup.
Copacii, toamna, de durere urlă!Înfiorător de mari, de goi, de negri,Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.Ai auzit cum urlă, toamna, toţi copacii?.Care bun arhanghel,asurzitor şi invizibil,de Dumnezeu trimis,le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?.Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,să-l sfarme, să-l darme..Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi..
De ce răsună clopotele, mamă,În noaptea rece de Crăciun?În limba lor, cu glasul lor de-aramă,Știi, dragă mamă, ce tot spun?E vreo poveste, mamă, ne-nțeleasă,Uitată-n vremea de demult?E basmul cu Ileana cea frumoasă?Cu Zmeul-Roșu, rău și slut?„Ding! dang! ” Le-auzi râzând? Le-auzi plângând?Le-auzi acum săltând ușor?„Ding! dang! ” O, dragă mamă, ce spun cândNe cântă-așa în … Citește mai mult
Un mic soare, Doamne,Pentru sufletul meu.Doamne, eu sunt o frunză,Eu sunt o nucă,Sunt un broscoi speriat,Sunt o vrabie rănită.Mi-au furat toate cuiburile.M-au ajuns toate prăştiile.Doamne mic, ridică-mă,Şi fă-mă fericit.Ca pe boii cu coarne nevinovate,Ca pe câinii cu ochii de îngeri,Ca pe nenuferi,Ca pietrele prietenele.
Peste apă, peste lut,Cine oare l-a văzut?A sărit din stea în steaNu-l mai prinde nimenea.Frați îl caută plângândȘi cu glasul și în gând.Alb acum el șade susÎn grădină, la Iisus.
Copacii fac semne lungi.Cui fac semne lungi?Apele nu îl oglindesc.Apele pe cine caută?Vântul se întoarce obosit.După cine a fugit?Un om se uită în zare.Oftează cu ochii în zare.
Aburitși aburit,cum eramtot mă iubeam.În strachină, nătâng,împlântam piciorul stângși nu călcam deșteptnici cu piciorul drept.Dar printre norialergam ușor,iar dacă mă-ncurcam de stelele culegeam, ca niște mere.Cum eram,tot mă iubeam.