Dacă-i să mor,
măcar să mor frumos,
îndrăgostit și încă tânăr.
Grăbește-te, iubito, să-ți fiu de vreun folos,
nu mă privi străină
peste umăr.
Căci și așa, degrabă o să plec
să ar hectare de singurătate,
dar, egoist, mai sper să mă înec
în suflul tău de miere
și de lapte.
Orașul vinde,
în loc de flori, nebuni,
iar mătura-i din liliac la piață.
Doamne, de ce insiști să mă cununi
cu roțile tramvaiului
din față?!
Ori eu de mult
sunt scară de la bloc,
aștept pantofii ei să mă mângâie,
să-mi se topească ceafa de noroc,
ca un asfalt în care-au
să rămână.
Parcă ți-am spus
că vreau să mor frumos.
Naivii caște gură ca la Kio
și-n timp ce bat din palme zgomotos,
aorta-mi strigă,
clandestin,
adio!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a muri frumos, fiind îndrăgostit. Vorbitorul se confruntă cu gândul morții și își exprimă dorința de a se bucura de ultimele clipe alături de persoana iubită, într-o atmosferă apăsătoare și urbană.