Mai bine-am vinde o marfă oarecare!
Să fii poet, modern fu poate ieri.
Dar astăzi să mai umbli-n cinci picioare
nu-i treabă de boieri.
Din nervii noștri-am pus la liră strună
Rimezi, de-i lung suspinul mai ușor
Când dau cu pietre-n noi, ne e tot una
căci sună-n plin, poetul e sonor.
Noi oferim simțiri iar voi pânzeturi
Artistic, aranjăm orice durere
– avem doar gust – cu funde și fireturi.
Iar pieptul ni-l dăm zilnic la tăiere.
Suntem – rușine! – o sectă de strânsură
și confecționăm, ca artizani
după comandă, doruri pe măsură
Din orice facem vorbe, ba chiar bani.
Mai bine-ar fi de-am cumpăra și-am vinde
imobile sau acții – e egal!
Să fii poet și să oferi cuvinte
e un scandal!
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia poeților care simt că arta lor a fost redusă la o marfă. Ei regretă că trebuie să-și vândă sentimentele și să transforme durerea în ceva comercial, dorindu-și o viață mai simplă și mai profitabilă.