Erich Kästner – Alegorie Indiscretă

A: Pietrele toate, la piramideau oarecare asemănare.Doar într-un punct sunt diferitecele de jos duc greul cel mai mare.B: E frumos că le deplângi așa.Pietrele-acelea reclamat-au cumva?Nu-s ele primele care-o duc greuMereu cei de jos duc greul, mereu.A: N-ar fi în cazul ăsta mai binesă-ntoarcem totul pe dos?Poate c-ar fi o soluție-n sinesă pui piramida cu … Citește mai mult

Erich Kästner – Sentiment Reluat

Într-o zi cu ea s-a pomenit,Și-l găsi mai palid și mai grav.Apoi dânsul constată lucidcă nici ea n-arăta prea grozav.Mâine, ea urma să plece iară,Înspre Allegau sau înspre Tirol.Veselă era din cale-afară,Mai târziu, i-a spus că simte-un gol.El o mângâie atunci, tăcut.„Plângi?”, discret de tot a întrebat.Se gândeau la anii ce-au trecutȘi, pe urmă, a … Citește mai mult

Erich Kästner – Dragoste Veche

Într-o zi cu ea s-a pomenit…Și-l găsi mai palid și mai grav,Apoi dânsul constată lucidcă nici ea n-arăta prea grozav.Mâine, ea urma să plece iarăÎnspre Allegau sau spre TirolVeselă era din cale-afară,Mai târziu, i-a spus că simte-un gol.El o mângâie atunci, tăcut.„Plângi?”, discret de tot a întrebat.Se gândeau la anii ce-au trecutȘi, pe urmă, a … Citește mai mult

Erich Kästner – Monolog în Baie

Te-ntinzi în cadă gol, nevinovat,Te supără că-ți intră-n ochi săpun;Te observi în amănunt, ești un bărbatCu toate cele câte îl compun.Au fetele dreptate pe deplinSă creadă – cât mai au sfială –Că și-n cămașă sexul masculinabia-l poți suporta, dar mite-n pielea goală.Din fericire, stă în mâna lorS-acopere ce nu ar vrea să vadăAtât de tinere … Citește mai mult

Erich Kästner – O Mamă Își Face Bilanțul

Feciorul meu îmi scrie foarte rar.Ce-i drept, mi-a scris de Paști o scrisorică:la mine se gândește iar și iarși dragă-i sunt ca totdeauna, cică.De când nu ne-am văzut e aproape-un an.Mă duc la gară, vremea să-mi mai treacăprivind la trenuri, plină de aleancând spre Berlin – acolo-i dânsul – pleacă.Și mi-am luat bilet cândva și … Citește mai mult

Erich Kästner – Romanță Lucidă

Se cunoșteau de opt ani (negreșitcă foarte bine). Și, deodată, fără să știedragostea lor n-a mai fost de găsitcum dispare uneori o pălărie.Erau triști, se mințeau reciproc și în joacăîncercau sărutări, cândva fericite.Acum, fără rost, nu știau ce să facă.În sfârșit ea plânse, el zâmbea, pasămite.Prin geam un vapor trecând se zărea…El spuse: „E patru. … Citește mai mult

Erich Kästner – Apropo de Singurătate

Poţi fi singur cuc la o adică.Degeaba gulerul ţi-l mai ridici,te-opreşti lângă-o vitrină şi îţi zici:„Frumoasă-i pălăria, dar cam mică”.Degeaba intri într-o cafeneaşi-auzi cum alţii râd în gura mareSă râzi cu dânşii nici o noimă n-are,şi tot degeaba e să pleci aşa.Îţi saltă umbra-n mers pe trotuarşi se grăbeşte: cică timpul trece.O calcă oamenii cu … Citește mai mult

Erich Kästner – Evoluția Omenirii

Cândva, indivizii stăteau în copacipăroși, cu priviri ucigașe.Din junglă apoi au ieșit și dibacipavat-au pământul, clădit-au în dracicăsoaie cu zeci de etaje.De purici s-au purificat. În salonau azi încălzire centrală.Și stau toată ziua la telefon..Domnește, de altfel, același bontonca-n junglă, cândva-n pielea goală.Ei radioaud și teleprivescși lumea întreagă-i prezentă.Se spală pe dinți, la modă tușesc.Pământu-i … Citește mai mult

Erich Kästner – Orbul

Fără jale, nici nădejdeCapu-și ține aplecat.Obosit stă și gândește,Obosit și dezgustat.Un miracol nu-i posibil.Cată singur să te-ajuțiDe nu vezi, ești invizibil.Cei ce nu văd, nu-s văzuți.Se pierd pașii în mulțime,Merg cu toții fără țel.De ce nu se-oprește nime?Eu sunt orb și ei la fel.Nu au suflet și nu-i doare.Asta e problemă tristă.Dacă n-ar avea picioare,ici … Citește mai mult

Erich Kästner – Basm Modern

De mult se iubeau, și-atât de-nfocatcum numai în cărți mai citești câte-odată.Ea nu avea bani. Nu avea bani nici eldar nuntă-au făcut și au râs puținel.El n-avea serviciu dar avea datorii.Mâncau doar o singură dată pe zi.El tot îi spunea: „Tu ești dragostea mea”iar dânsa-i turna la copii cât putea.Ședeau la mansardă, erau toți voiniciȘi-n … Citește mai mult