Când ajungi la mare
trebuie să începi să taci
lângă ultimele fire de iarbă
trebuie să pierzi firul.
iar spuma sărată
şi şuierul ascuţit al vântului
să le inspiri
şi expiri
şi iar să le inspiri.
când auzi foşnetul nisipului
şi clipocitul pietricelelor
în valurile lungi
trebuie să nu mai trebui
şi să nu mai vrei să vrei
doar mare-n tumult.
doar mare mai mult
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de abandonare în fața măreției naturii, în special a mării. Sugerează renunțarea la griji și dorințe, concentrându-se pe prezent și pe experiența senzorială oferită de mediul înconjurător.