Floarea de trandafir a sărit în obrazul ei,
Corsajul i s-a ridicat și căzut,
Cuvântul ca de om beat,
Sunând a milă.
Degetele au încercat,
Acul nu voia să meargă;
Și-a supărat-o puțin pe micuța domnișoară
Acum mă distrează să știu,
Până dincolo am spionat obrazul
Ca alt trandafir;
Până dincolo, merge cuvântul
Ca un bețiv;
Ca prinsă în corset, a dansat
Pe nemuritoarea melodie,
Până la ceasuri mici dereglate
Țicăind deodată.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a frumuseții efemere, folosind metafore florale și imagini ale unei dansatoare prinse într-o rutină. Tonul este melancolic, sugerând o pierdere sau o amintire prețioasă.