Prihorul mi-e Criteriul pentru Sunet
Căci unde-i el – și eu viața-mi duc –
Dar printre Cuci să fi venit pe lume –
Aș fi jurat pe Cuc –
Familiară mi-e oda-n Amiază –
Că Floare – Păștiță mă-nduioșează –
Amândouă-am crescut la noi în Grădină –
În Anglia de m-aș fi ivit –
Margareta-mi părea de disprețuit –
Pe Octovre nu-l prinde-altceva decât Nucă –
Iar dacă e Toamna pe ducă –
Și s-au dus Anotimpurile – chiar fără Zăpadă –
C-un ochi din Noua Anglie
Văd totul – și Dealuri și Vale –
Regina – ca mine – are-aceleași priviri
Provinciale –.
1861
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura profundă a naratorului cu natura și locurile natale, folosind elemente specifice din mediul rural românesc ca puncte de referință. Se reflectă asupra identității și a modului în care percepția asupra lumii este influențată de experiențele personale și de mediul înconjurător.