Mă alină-n odaia ei
S-aud un ceas trăind –
Mângâietor un vânt sufla
În geamuri ciocănind –
De tema morții mai uitam
Când prunci zburdau colea –
Dar ce păcat
Că ei trăiau
Și-a noastră se stingea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă în care naratorul găsește alinare în preajma unei persoane pe moarte. Contrastul dintre viața care continuă (copiii care se joacă) și apropierea sfârșitului creează un sentiment de melancolie și regret.