Eu Nimeni sunt! Tu cine ești? Se știe?
Ori poate Nimeni ești, asemenea Mie?
Suntem, deci, o pereche? Taci, nu spune!
Pe dată ar afla o întreagă lume –.
Ce jalnic este – Cineva – să fii!
Ce public – ca un Brotac – în zarvă multă
Orăcăindu-și numele – pe când
În admirare – o Mlaștină îl ascultă!
Sensul versurilor
Piesa explorează tema identității și a anonimatului, punând întrebări despre cine suntem cu adevărat și dacă este mai bine să fii cineva sau nimeni. Eul liric reflectă asupra condiției umane și asupra dorinței de a fi recunoscut.