Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră,
A celor ce-și păstrează suflețelul
De mari și mici onirici într-o glastră.
Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,
Și-n balega de fluture, albastră.
Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră.
Ce cu blândețe ne arată țelul
De dincolo de frageda fereastră
Sub care putrezește pătrunjelul
Și-n rouă-mbobocește-o brună astră.
Când imn sfios și trist este rondelul.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus unei figuri materne, Marina, văzută ca o sursă de inspirație și protecție spirituală. Versurile explorează un univers oniric, îmbinând elemente naturale cu simboluri subtile ale sufletului.