Fără-ndemn intrăm în toamnă
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.
Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Șerpi clociți prelingu-și zeama.
Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamnă
Sufletului plin de frică.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și frică profundă, asociată cu intrarea într-o perioadă de declin, simbolizată de toamnă. Imaginile puternice sugerează o pierdere a inocenței și o acceptare a unui destin sumbru.