Prințul norilor, tatăl florilor,
Adonai
a vizitat la miez de noapte albastrul pământ.
O, cum ondulau brațele margaretelor
și câmpia.
Adonai s-a oprit la cocioaba urzicilor și trufașul munte a încremenit.
Jivinele cu botul pe labe au articulat câteva silabe.
Vântul ca un sclav își rupea degetele
ca ele să nu mai treacă prin lira copacilor,
dar ulciorul șchiop aduse apă,
și au mai venit un codru de pâine, un drob de sare
și o ceapă.
Adonai mulțumind lucrurilor umile
s-a urcat la cer, peste fire.
Cocioaba urzicilor era un trandafiriu rai
și ulciorul și pâinea și sarea și ceapa cântau :
„Adonai,
Adonai”.
Sensul versurilor
Piesa descrie o vizită divină pe pământ, unde Adonai este impresionat de simplitatea și umilința ofrandelor. Transformarea unei cocioabe într-un rai trandafiriu simbolizează puterea divină de a găsi sacrul în lucrurile mărunte.