Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XXXV

Dacă las totul, vei putea vreodată
Să fii al meu total? Să nu tânjesc
Să stăm de vorbă, şi să nu râvnesc
La sărutări, să nu mă simt ciudat
Când văd în jur că totul s-a schimbat,
Că-s alţi pereţi şi-n alt cămin trăiesc?
Dar pot să-ţi umplu golul sufletesc
Când ochii tăi acum au îngheţat?
E greu, căci şi-n iubire te speteşti,
Însă durerea este ca un hău;
Iar uneori te doare când iubeşti.
Nu-i simplu să m-adori, căci sufăr rău.
Dar totuşi fă-o – hai, că reuşeşti
Fii porumbelul sufletului tău.

Sensul versurilor

Piesa explorează complexitatea iubirii, evidențiind sacrificiile și durerea inerente. Vorbește despre dorința de a fi complet acceptat și iubit, chiar și în ciuda suferinței personale.

Lasă un comentariu