Tu vii! şi totu-i spus, deşi stai mut.
Sub ochii tăi eu şed ca un copil
În soarele amiezii, blând, docil,
Clipind întruna şi simţind plăcut
O bucurie-n suflet. Şi-am văzut
Că m-am temut aiurea, inutil!
Şi-acum regret impulsul pueril
Că să rămân cu tine nu am vrut.
Ah, vino-aproape, sari în ajutor
Ca porumbelul! şi când eu disper
Cu al tău suflet să m-atingi uşor;
Alungă ca un mândru cavaler
Al meu gând negru, ca să pot să zbor
Ca puii ce din cuib se duc spre cer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de bucurie și ușurare la apropierea persoanei iubite, după o perioadă de teamă și regret. Vorbitorul își dorește protecție și alinare, aspirând la o stare de libertate și împlinire spirituală.