sonetul XXXI

Tu vii! şi totu-i spus, deşi stai mut.Sub ochii tăi eu şed ca un copilÎn soarele amiezii, blând, docil,Clipind întruna şi simţind plăcutO bucurie-n suflet. Şi-am văzutCă m-am temut aiurea, inutil!Şi-acum regret impulsul puerilCă să rămân cu tine nu am vrut.Ah, vino-aproape, sari în ajutorCa porumbelul! şi când eu disperCu al tău suflet să m-atingi … Citește mai mult